Vietati

"Micro- broasca", asa am numit-o cand am zarit-o pe malul unei balti exact pe marimea ei, undeva pe marginea paraiasului care curge in apropierea Zarnestiului, Brebina.

Piselul mic si colorat statea la soare pe gardul unei case din Zarnesti, la iesirea catre Poiana Marului. Era prea frumusel sa nu-l pastram, macar intr-o poza.

"Piciul", acest pisoi sugar a fost adus, impreuna cu fratiorii lui, de o femeie a carei oarecare buna intentie de a plasa pisioasii la niste familii i-ar putea scuza putin (foarte), gestul de a-i lua de langa mama lor si a-i aduce in curtea unei scoli.

Copilul care l-a adus pe acesta acasa sta vis- a - vis de noi si, desi au o curte spatioasa, parintii i-au refuzat micutului un camin. Asa a ajuns la tanti Roji in curte, unde l-am reperat noi rapid; am avut grija de el o noapte si o zi, descoperind ca un sufletel asa mic necesita mult timp si atentie: hranit cu seringa, culcat pe perna cu apa calda, verificand cat puteam de des ce mai face mititelul. Era o scumpete, dar singura care nu a fost de acord cu acest lucru a fost Betty: l-a scuipat, marait, iar pe noi ne-a muscat. A fost destul de categorica, asa ca am reusit sa ii gasim un camin primitor, unde a mai ajuns chiar in ziua urmatoare inca o pisuca.

M-am bucurat sa aflu ca stapanul avea experienta cu pisoii foarte mici si ca abia astepta sa aiba grija de el.

"Valea Sambetei"

E cabana de la poalele muntilor Fagaras unde la inceputul lui martie au poposit Stefan si cativa prieteni ( pe mine m-au lasat acasa, sa fac bani la targul de Martisor :D )

Nu prea era nimeni cand au ajuns ei acolo, nici macar cabanierul, dar usa cabanei e mereu deschisa turistului care ajunge in acele locuri. Asa ca cei care au intampinat grupul vesel au fost 2 caini si 2 pisici: Liza ( Pata, cum au poreclit-o pe catelusa ciobanesc alba cu o pata neagra pe ochi), Sosetel (pisu gri tigrat), o "babuta " de 14 ani fara nume, si inca un ciobanesc timid.

Dupa vreo ora, a aparut si Adi (cabanierul), insotit de superba Inga, un husky de doar 4 luni foarte jucaus.

Jucarii

Pe langa animalutele vii, reale, pe care le iubesc tare mult, am o afinitate copilareasca pentru jucarii de plus- animalute; asa ca va prezint:"Oaia", moale si pufoasa, care poate fi bagata pe mana si manevrata, si "Broscaul", pe care Deni l-a cumparat spre a fi haios cadou unei prietene.

Sufletele

"Aratarea" mica, maro si simpatica era mascota unei pastravarii in apropiere de Rasnov, pe Glajerie.Frumuselul intampina pe toata lumea vesel, mai ales spre deliciul copiilor.

Cand ajungi la cabana Malaiesti, cainii sunt primii care prind de veste ca a venit cineva. Ca e Grasu' (mare si alb) sau Fifilinda (mititica), sau Flocea (cu care nu am poza, din pacate), nu simti ca e locul pustiu...

Vasilica e motanul care, timp de mai bine de 2 ani, a fost o prezenta permanenta si placuta la blocul unde locuiam, la Tulcea. Aproape zilnic il vedeam pe scara, dormind covrig pe la vreo usa, sau cerand o mangaiere si ceva mancarica...sau in fata blocului, cu alte pisici.

Caprele

Caprele le-am "cunoscut" la Olimpia, la targul de martisor. Le adusesera organizatorii in speranta ca vor atrage copiii, sa le vada si sa se fotografieze cu ele. Se voia o reprezentare vie a povestii "Capra cu trei iezi" (fara vreun lup, din fericire).

Din destul de multe si variate motive, copiii nu prea au aparut sa admire capritele, iar acestea isi faceau de lucru intr-un tarc destul de mic, pe o vreme asa de urata, ca ma intrebam ce mai cautam acolo si noi, expozantii , de ce nu stam acasa...

Pentru ca mi s-a parut ca erau neglijate de organizatori si ca nu prea aveau hrana, din a doua zi de targ am inceput sa vin "blindata" cu cartofi, mere, biscuiti si alte rontaieli pentru patrupedele barboase si frumoase.

Acvariul

Sub un nume complicat pe care nu mi-l amintesc acum in intregime, functioneaza la Tulcea un complex muzeal care include un superb acvariu si o expozitie permanenta dedicata spatiului Deltei Dunarii, cu animale si pasari impaiate ( desi realistic si educativ, aspectul nu ma entuziasmeaza).

Am fost anul trecut acolo si am facut poze multe , mai ales la acvariu. Ca nu mi-au reusit decat mica parte, e alta poveste, dar de cateva sunt chiar mandra :)

Acasa

Pentru mine, acasa e acolo unde stau destul de mult, unde sunt persoane dragi si, desigur, acolo unde m-am nascut si am crescut. De cand il cunosc pe Stefan, am descoperit frumuseti pe care nu le vazusem, desi erau aproape de "casa", in Delta Dunarii.